Oglinda cu doua fețe

By on ianuarie 23, 2016

Cu ani multi in urma pe cand eram doar un copil, am vazut un film  care m-a fascinant si pe care nu l-am uitat nici in ziua de astazi. Titlul era Oglinda cu doua fete, un film de cinemateca in care Michelle Morgan, actrita principala a realizat un rol extraordinar care pe mine  m-a impresionat atunci foarte tare. Dintr-o femeie banala chiar uratica, gratie unei operatii estetice, devine o femeie foarte frumoasa.
Mi s-a parut ca ar fi avut  dreptul sa fie fericita, ca frumusetea invinge si ar fi trebuit sa straluceasca, sa  ii aduca bucurie si nu nefericire, ceva ce, de altfel, cred si astazi. Frumusetea innobileaza, in preajma ei te simti pur si simplu mai bine.
In locul acestui happyend la care fiinta umana aspira inconstient, filmul a devenit o drama. Frumusetea nu isi  avea locul in contextul unei casnicii banale in cadrul careia chiar ajunsese sa supere si sa deranjeze.

Pornind de la aceasta idee m-am gandit sa nu inchei subiectul ultimelor doua articole fara sa adaug, chiar fara legatura cu cosmetica organica, cateva aspecte care tin implicit de intrebarea pusa, aspecte pe care de data asta le voi comenta in calitate de om.
1. Oare esti pregatita pentru schimbarea imaginii tale chiar si in bine si crezi ca te vei obisnui cu noua ta frumusete?
Iar daca se va indragosti cineva de tine, ceea ce este firesc si probabil, vei reusi sa nu te torturezi cu intrebari nocive si fara raspuns, cum ar fi: ai fi fost oare iubita oricum ai fi aratat sau noua infatisare a fost cea care a facut ca barbatul respectiv sa se simta atras de tine?
Vei putea sa crezi ca meriti tot ce ti se intampla frumos, sa ai incredere in tine si sa te porti in consecinta ?
Esti oare pregatita sa suporti admiratia dar si invidia, succesul dar si dezaprobarea?
Dar, ca vei castiga o lume si vei pierde o alta, oare stii asta?

Se spune ca la crerea unei frumuseti desavarsite universul lucreaza milioane de ani!
Poate de aceea dureaza atat!!! 

2. Au existat atatea star-uri care, pe parcursul evolutiei lor, din niste femei oricum incotestabil frumoase, au devenit frumuseti fabricate, vedete create, purtand imagini confectionate de altii, creatii ale unei  industrii care a considerat ca si astazi ca numai o anumita imagine se vinde si care au sfarsit nemaistiind cine sunt cu adevarat, cu frica de a nu mai placea , cu oroarea de a imbatrani sau, cu spaima de a nu mai fi la „moda”. 
Pe de alta parte, exista „frumuseti” care de fapt nu sunt frumuseti in sensul clasic al cuvantului .
Imi trec acum prin minte  Barbara Streissand si Meryl Streep, dar mai sunt atatea altele.
Ele au avut ceva, acea siguranta de sine, constiinta de sine care, probabil ca le-a dat forta si unicitate. Pentru ca forta lor vine din autenticitate ceea ce ar confirma faptul ca au avut o incredere in ele si  ca au stiut  cine sunt.
In ciuda trecerii timpului, au ramas si astazi foarte deosebite si speciale indiferent de varsta la care au ajuns.
Dupa cum au existat si frumuseti clasice care au imbatranit frumos si s-au conservat cu eleganta intr-o tonalitate extrem de personala, cum ar fi Catherine Deneuve, Sofia Loren si chiar Ingrid Bergman, din pacate, cea mai putin longeviva dintre ele.

3. Intotdeauna POTI transforma un defect intr-o mare calitate.
La unul dintre ultimele Congrese de Medicina Anti-Aging la care am participaat mi s-a oferit gratuit operatia de „stergere” a alunitelor si pistruilor pe care ii am  in zona fetei.
Posed  aceasta mostenire de la mama mea si reprezinta cumva o particularitate  a identitatii mele la care, pana in acel moment, nu m-am gandit nici ca la un defect dar, nici ca la o calitate. Ea face pur si simplu parte din identitatea mea. Alunita de pe urechea stanga este chiar identica cu a bunicii mele si din acest motiv, imi este foarte draga. 
In perioada dinaintea congresului, intamplarea a facut sa citesc un articol remarcabil in Harper’s Bazaar despre Schiaparelli. Articolul prodigioasei reviste pe care o iubesc, mi-a oferit cea mai buna scuza in a refuza operatia estetica propusa cu toata seriozitatea si care, pentru mine, era ultimul lucru care m-ar fi putut preocupa.

In prima parte a secolului 19, in Franta, era foarte cunoscuta rivalitatea, in materie de moda, dintre Cocco Chanel si Schiaparelli.
In ciuda frumusetii sale si a statutului deosebit pe care il avea, Cocco Chanel nu a avut niciodata increderea si siguranta micutei si chiar mai putin dotatei de la natura, Schiaparelli.
Aceasta din urma spunea ca in copilarie era obsedata de multimea de pistrui de pe tot corpul pana intr-o zi cand unchiul ei i-a spus ca Dumnezeu a vrut sa o insemneze astfel si sa aseze pe spatele ei tot cerul instelat si din acel moment, micuta Schiaparelli a fost convinsa ca este speciala si  va deveni ea insasi o stea.
Iata cum gratie celor care o iubeau, increderea in sine si in unicitatea sa aveau sa triumfe la cel mai inalt nivel. Eu cred ca dincolo de ceea ce se vede, asta este ceea ce conteaza.
In cazul lui Schiaparelli, frumoasele cuvinte ale unchiului ei  i-au sadit si consolidat increderea in sine si sentimentul ca este speciala. In cazul celorlalte actrite despre care am amintit putin mai sus, probabil ca erau dotate din nastere cu aceasta forta pe care medicina cuantica o denumeste Innate Intelligence  sau  inteligenta  innascuta. 
Nu-mi ramane decat sa va doresc sa regasiti mereu in voi aceasta forta si sa va placeti indiferent ca sunteti adepti ai unei tabere sau ai celeilalte si, in final, va scriu si eu exact cum i-a scris Constantin Noica fiului sau Raphail: „Fa ce vrei dar fii fericit!”

Share

Leave a Reply

  • (not be published)

* Checkbox GDPR is required

*

I agree

Test anti-spam: *